CONCLUZII

rezultând din lucrările

Seminarului privind schimbul de bune practici 

între instituţii implicate în gestiunea instrumentelor structurale şi reglementarea achiziţiilor desfăşurate din instrumente structurale

Eveniment organizat în cadrul proiectului „Îmbunătăţirea managementului la nivelul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, aferent competenţelor specifice legate de implementarea cu succes a proiectelor susţinute din instrumente structurale, bazată pe eficientizarea procesului de achiziţie publică”.

Data desfăşurare: 18.03.2015 

Locaţie: Bucureşti, Grand Hotel Continental

Participanţi
 

Din subiectele* abordate, au rezultat, printre altele:

1. ÎN PROCESUL DE EVALUARE A OFERTELOR, ar trebui să primeze nevoia de clarificare a acestora, în detrimentul unor respingeri directe, bazate pe aspecte de ordin formal.

1.1. Solicitarea de clarificări asupra ofertei poate cuprinde şi solicitarea de transmitere a unor documente omise la momentul depunerii ofertelor.

1.2. Depunerea şi primirea ulterioară a mostrelor omise/lipsă din oferta iniţială nu este o conduită contrară dispoziţiilor art. 201 alin. (2) din OUG nr. 34/2006.

2. SEMNĂTURA ELECTRONICĂ ataşată ofertei/unei părţi a ofertei trebuie să fie apreciată drept element de securizare a informaţiilor din aceasta, nu caracteristică obligatorie a ofertei, ce ar asigura acceptarea în competiţie.

2.1. Lipsa semnăturii electronice nu ar tebui să conducă la o respingere automată a ofertei în cauză.

2.2. De lege ferenda: semnătura electronică să nu mai reprezinte o condiţie obligatorie de prezentare a ofertelor.

3. SUSŢINEREA OFERTEI acordată de un terţ trebuie să fie acceptată de autoritatea contractantă sub rezerva analizei complete a modului de intervenire a acesteia, la nevoie, nu doar pe baza constatării existenţei unui angajament formal (de susţinere) al operatorului economic terţ.

3.1. Evaluarea ofertei susţinute presupune verificarea modului în care, efectiv, susţinătorul va interveni (cum va pune la dispoziţia executării contractului resursele susţinute).

3.2.  De lege ferenda: Se impune amendarea prevederilor Ordinului ANRMAP nr. 509/2011 care se interpretează în sensul imposibilităţii de susţinere a aceleiaşi cerinţe de calificare (capacităţi) de către mai mulţi operatori economici terţi (vezi jurisprudenţă a instanţelor comunitare -  precum cauza C-94/2012).

3.3. Susţinerea ofertei, ca şi subcontractarea, ar trebui analizate sub aspectul nevoii efective de intervenire a unui grup de operatori economici în executarea contractului, mai ales, în cazul în care complexitatea şi diversitatea intervenţiilor conduc către specializări distincte şi multiple ale executanţilor.

4. CLARIFICAREA OFERTEI trebuie înţeleasă ca etapă necesară procesului de evaluare a acesteia, fără a fi subordonată unui demers disimulat care ar urmări respingerea ei.

4.1. Principiul proporţionalităţii impune exercitarea nearbitrară a dreptului de a se solicita clarificarea ofertei.

4.2. În practică, acceptarea unor modificări/corectări mărunte ale unor cantităţi de lucrări/preţuri aferente ar trebui să devină o conduită predilectă şi preferată unei măsuri disproporţionate de respingere a ofertei, bazate, exclusiv, pe o pretinsă interdicţie de modificare a ei. Aceste vicii/erori, a căror îndreptare este posibilă, nu trebuie să afecteze, în principal, clasamentul ofertelor admisibile. 

*Materialele prezentate in cadrul evenimentului se gasesc alaturat. Organizatorii multumesc, si pe aceasta cale, celor ce le-au pregatit si expus. Conţinutul lor nu reprezintă poziţia oficială a CNSC.